Kyoto e unul dintre cele mai adorate orașe japoneze, reprezintă punctul central, artistic și cultural al țării, inima Soarelui Răsare. A fost capitală imperială timp de o mie de ani, un oraș ca niciunul altul: idilic și boem, pașnic, nebunesc și frustrant, iubit, pulsant, aglomerat și de neratat.
E un buchet japonez complet, o ikebana în care asimetricul e echilibru, puținul înseamnă mult, contrastul crează armonie iar arhitectura, istoria și cultura locală e înfățișată în toate etapele ei.
Tokyo, Osaka și alte metropole sunt distractive, futuriste și reprezintă un loc în care nu te poți plictisi, dar Kyoto e mai mult decât atât, e magic!
Orașul capitală
Până în secolul al unsprezecelea orașul s-a numit Heian-kyō, Kyō, Miyako, sau Kyō no Miyako. Apoi a primit numele de Kyōto ”capitala imperială”. După ce Edo a primit numele de Tokyo – ”capitala de est”, Kyoto s-a numit pentru un scurt timp Saikyō – ”capitala de vest”.
Kyoto a fost vizat de atacul cu bomba atomică, dar la insistențele secretarului de război american Henry L. Stimson, orașul a fost îndepărtat din plan și înlocuit cu Nagasaki.
Ferit de atacurile aeriene lansate asupra Japoniei în timpul celui de-al doilea război mondial, Kyoto este unul dintre cele mai bine păstrate orașe japoneze.
Aglomerația
Kyoto cuprinde întreaga Japonie între granițele lui și se află în fruntea listei majorității călătorilor. Însă autenticitatea lui și tot ce are de oferit e greu de descoperit prin aglomerația de turiști, (în 2017 au ajuns în regiune aproape 54 de milioane de turiști locali și străini), așa că trebuie să te înarmezi cu foarte multă răbdare.
Ne-am simțit în Kyoto ca la o paradă. Străzi învolburate de oameni dezorientați, restaurante pline de călători, grădini mărșăluite la pas mărunt de hoardă de roboței cu aparatele de fotografiat atârnându-le de gât (noi parte din ei, bineînțeles). Cu toate astea, n-ai cum nega supremația acestui oraș peste toate celelalte.
Pregătește-te sufletește să cauți și să descoperi Kyoto prin marea de oameni. Efortul merită pe deplin.
Traseul
Un oraș cu atât de multe lucruri de văzut și atât de puțin timp la dispoziție te poate da peste cap. Îți vine să alergi și să bifezi cât mai multe atracții, să te minunezi de toate cele de la un capăt la altul.
Kyoto deține 17 locații aflate în patrimoniul Unesco, peste 1000 de temple budiste, zeci de grădini sublime, 400 de Shinto shrines, pe lângă nenumărate localuri cu tradiție și străzi pietonale unde-ți vine să te plimbi cu orele. E greu să îngrămădești toate acestea într-o vizită, fie ea și mai lungă de-o săptămână.
Alternează timpul petrecut între temple, grădini, cafenele, tea house cu aer boem, plimbări pe stradă și muzee. Prea multe temple sau grădini luate la rând își pierd din farmec, devin doar alte locații punctate a căror vizitare doar te obosește și nu te mai încarcă pozitiv. Zenul grădinilor și spiritualitatea locașurilor de cult nu o poți simți dacă blochezi totul prin graba ta.
Kyoto cu toate atracțiile sale, e locul în care ar trebui să te grăbești cel mai puțin.
Ca mijloc de transport prin oraș am folosit (în mare parte) bicicletele pe care le-am primit de la gazdele noastre prin Airbnb. Poți închiria biciclete de la Kyoto Cycling Tour Project sau din alte locații.
E mai ușor de pedalat în Kyoto decât Tokyo, dar nicidecum confortabil ca o plimbare în parc. Mai ales că în Japonia bicicliștii circulă pe trotuar alături de pietoni. Totuși Kyoto face o excepție și destule biciclete merg pe stradă lângă mașini. (în Japonia se circulă ca în UK, deci mare grijă la direcția de mers)
Obiective turistice
Cu bicicletele ne-a fost mai ușor să ajungem în diverse locații. Pe lângă unele ”atracții” am trecut, altora le-am aruncat o privire, la altele nu am ajuns și pe câteva, listate mai jos, le-am vizitat pe îndelete.
Fushimi Inari-Taisha
E locația preferată de noi din Kyoto și reprezintă una dintre cele mai plăcute drumeții. Patru kilometri de cărare ce urcă în pădure printre ”torii”- porți sfinte. Aproximativ 1000 de torii sunt pe aleea principală și cinci Shinto Shrine ( structură de lemn care adăpostește kami – spirite divine)
”Altarele” de aici sunt dedicate lui kami Inari – zeitatea orezului și a agriculturii și care astăzi e cinstită de comercianți și afaceriști ca și Kami a prosperității. Cele 1000 de porți – torii – au fost, și sunt în continuare, donate de către oamenii de afaceri japonezi, companii ori instituții. Au culoarea soarelui la asfințit, portocaliu roșiatic.
Pe alee întâlnești multe vulpi de piatră, vulpea fiind considerată mesagerul lui Inari. Unele au o cheie în bot, de care se spune că e cheia de la hambarul de orez.
Locul e deschis 24 de ore și nu există taxă de intrare. Noaptea, zona e luminată dar mai multe pisici maidaneze gălăgioase se perindă printre altare și sunete ciudate se aud din pădure. Dacă ai inima slabă evită Fushimi Taisha după lăsatul întunericului.
Tofuku-ji
În jurul acestui templu e un complex de temple mai mici, 24 la număr. Imensa poartă de intrare, Sanmon, e cea mai veche poartă zen din întreaga Japonie.
L-am vizitat după ce-am coborât de la Fushimi Inari-Taisha, distanța dintre cele două locații fiind de aproximativ un kilometru.
Kitano Tenman-gu
Kitano Tenmangu Shrine e una dintre cele mai importante shrine din Japonia, construită în 947 și dedicată lui Sugawara no Michizane – intelectual, poet și politician, care a fost exilat pe nedrept de către rivalii săi politici. După exilul impus lui Sugawara, și moartea lui departe de ținutul natal, un număr de dezastre a fost pus pe seama spiritului răzbunător al poetului. Kitano Tenmangu Shrine au fost construite ca să-l îmbuneze pe Michizane.
Daitoku-ji și Koto-in
Situat în apropiere de Kinkaku-ji și Kitano Tenmangu Shrine, aici nu ajungi neapărat pentru temple, ci pentru verdele viu și des al pinilor și al aleilor acoperite cu mușchi, pentru liniștea parcului de bambus și arțari. E foarte plăcut să te plimbi cu bicicleta oprind din când în când la templele mici și tăcute.
Kiyomizu-dera
Cea mai pulsantă destinație în Kyoto. Un loc foarte aglomerat indiferent de sezon, zi sau ora la care-l vizitezi. Totuși, atmosfera nu era una apăsătoare de îmbulzeală greu de suportat, ci mai mult o stare veselă de festival cu suveniruri, înghețată, costumații, chicote și multe adolescente îmbrăcate tradițional.
Kinkaku-ji
Una dintre cele mai cunoscute locații, nu doar din Kyoto ci din întreaga Japonie, e templul pavilionului de aur. Construcția a fost ridicată în anul 1397 ca și casă de vacanță pentru shogunul Yoshimitsu. Fiul său a transformat casa în templu.
Din nefericire, în 1950 un călugăr novice a dat foc templului. A încercat apoi să-și pună capăt vieții, dar a fost salvat.
Actuala construcție datează din 1955 și e replica aproape fidelă a construcției originale, detaliul ce le diferențiază pe cele două fiind cantitatea de aur, pentru construcția recentă fiind folosite foițe aurite mai groase decât precedentele.
Ryoan-ji
E considerată una dintre cele mai fine exemple de Kare-sansui, grădină zen. Pietrele sunt aranjate cu grijă, facilitând meditația. Intrarea costă 500 de yeni, pavilionul din care poți privi ”peisajul uscat” e mai mereu plin. Majoritatea lumii încearcă să fie respectuoasă păstrând liniștea dar un număr așa de mare de oameni creează gălăgie prin simpla deplasare.
Palatul Imperial
A fost locuința oficială a împăratului japonez până în 1869 când capitala a fost mutată la Tokyo în timpul restaurării Meiji. Accesul e gratuit, iar palatul se află în mijlocul unui parc popular ca loc pentru picnic, plimbări, jogging. E traversat de bulevarde mari, pe care te poți da cu bicicleta.
Castelul Nijo-jo
Am ajuns la castel cu puțin timp înainte de închidere. Bicicletele le-am parcat în grabă și ne-am repezit la poartă. Am apucat să vizităm doar o mică părticică din Nijo-jo din moment am ajuns târziu iar suprafața dintre zidurile castelului e de 275.000 metri pătrați, din care 8000 sunt ocupați de clădiri.
Gion
Faimosul district al gheișelor, cunoscut ca zonă a plăcerilor până la jumătatea secolului 18, e ocupat în prezent de magazine de artă și antichități, restaurante fine și ochaya sau okya – locații unde geiko (gheișele) și maiko (novice) întrețin atmosfera.
Primele gheișe au fost bărbați. La scurt timp, au apărut și femeile gheișă. Nu au fost niciodată curtezane cum le portretizează unele filme sau nuvele vestice. Gheișă înseamnă artist. Au fost angajate pentru a întreține atmosfera și se aflau în umbra curtezanelor nobililor. Aveau rolul de a sprijini curtezana, n-aveau voie să ”fure” clienții patroanei lor și nici să ofere servicii erotice.
Hanami-koji
E cea mai populară stradă din Gion, se întinde între bulevardul Shijo și templul Kenninji.
Templul Kennin-ji
Aflat în Gion, templul a fost construit în 1202 și e cel mai vechi templu zen din Kyoto. Fiind din lemn a ars de câteva ori iar construcția de azi e veche de aproximativ 250 de ani. Intrarea în curte e gratuită dar unele clădiri au taxă de acces.
Strada Shimbashi
Shimbashi-dori e probabil cea mai drăguță stradă din Gion. Se întinde de-a lungul pârâului Shirakawa, e mărginită de cireși iar la ceas de noapte e luminată de lampioane și de luminile discrete ale localurilor tradiționale.
Ponto-cho
O zonă în care nu-s prea multe de văzut la ceasul zilei dar care vibrează pe înserat, când se deschid localurile tradiționale pentru cină. E locul unde s-a născut kabuki – teatru cu cântec și dans, unde actorii sunt dramatic machiați.
Yasui Kompira-gu Shrine
Tot în Gion se află Yasui Kompira-gu Shrine care atrage localnici datorită pietrei miraculoase, stânca cu o gaură în mijloc prin care se face trecerea de la rău spre bine. Ca să elimini negativismul și să aduci în viața ta ceea ce îți dorești trebuie să îți scrii dorința pe o bucată de hârtie specială, vândută la templu, și ,cu dorința în gând și hârtia în mână, să treci prin gaura din stâncă de două ori, înainte și înapoi. După aceea înnozi dorința de piatră. Se spune că traversarea prin gaura stâncii semnifică o renaștere și te ajută să scapi de obiceiurile proaste precum și de vicii.
Yasaka Shrine
Situată foarte aproape de Gion, roșiatica Yasaka-jinja Shrine e una dintre cele mai cunoscute locații din Kyoto. Poarta de intrare se află pe bulevardul principal Shijo-dori Avenue. A fost construită la ordinului șogunului Tokugawa Ietsuna în anul 1654.
Aici se ține Gion Matsuri, unul dintre cele mai faimoase festivaluri japoneze, care are loc anual, în luna iulie, în Kyoto.
În aprilie mulțimea traversează Yasaka în drumul lor spre parcul Maruyama, loc popular pentru hanami (privirea cireșilor înfloriți).
Path of Philosophy – Tetsugaku-no-Michi
Calea filosofiei își are numele de la filozoful japonez Nishida Kitaro căruia îi plăcea să se plimbe, pierdut în gânduri, de-a lungul aleii. E situată puțin mai departe de centru, are aproximativ 2 km lungime și e plăcută pentru plimbare și relaxare. În zonă sunt mai multe temple care merită văzute, grădini și shrine.
Shinkyogoku Arcade și Nishiki Market
Japonezii sunt înnebuniți după arcadele lor de shopping și piețele acoperite. Nishilki e colorată și mai mereu plină de curioși și pofticioși care se îngrămădesc pe lângă fiecare tarabă. Standurile sunt pline cu fructe, murături, condimente, dulciuri și mâncăruri. Magazinele de cuțite de aici sunt pline de turiști, locali sau străini, aflați în căutarea celui mai ascuțit suvenir japonez. Între angajați și clienți, bucătari de clasă sau amatori, discuțiile despre tăiș, modele și mânere sunt prelungi. Experiența cumpărării unui cuțit în Japonia e una specială.
O destinație populară în Kyoto, la care nu am ajuns, e Arashiyama, dumbrava de bambus. Situată la 10 km de zona centrală poți ajunge la ea cu mijloacele de transport în comun, chiar și cu bicicleta dacă ai destul timp la dispoziție.
Spectacole și evenimente
Fiind inima culturală a Japoniei, în Kyoto te poți bucura de reprezentații artistice, muzică, dans, teatru, lecții culinare și pași ghidați în meditație. Despre majoritatea festivalurilor sau evenimentelor culturale care au loc în oraș poți afla de la birourile de informare turistică.
- Minami-za – cel mai vechi teatru Kabuki din Japonia.
- ROHM theatre – găzduiește spectacole de la balet, muzică clasică și show-uri de comedie.
- Teatrul Gion – unde se organizează spectacole pentru turiști conținând ceremonia ceaiului, ikebana, muzică tradițională, dans, teatru de păpuși (bunraku)
Cazare & mâncare
În Kyoto am ajuns la sfârșitul vacanței și curiozitățile noastre culinare au fost deja astâmpărate. Am mâncat yakiniku (grill) și sushi intrând la întâmplare în unul din localurile din zona down town, micul dejun la patiseria din Kyoto Station, gustări stradale și supă-n pâine de la fast food. Nishiki Market e recomandată pentru o gustare la mână.
Pentru o experiență culinară mai deosebită încearcă shojin ryori, mâncare vegetariană servită la templele budiste Zen.
Shojin ryori e formată din mai multe porții mici de mâncare: tofu, legume, orez și o poți încerca la mai multe temple din Kyoto, una din locațiile cunoscute e restaurantul Shigetsu a templului Tenryu-ji din Arashiyama. Intrarea la templu costă 5 usd iar porția de mâncare aproximativ 35 usd.
Bea ceai verde, matcha, la una dintre casele tradiționale de ceai. Yppodo Tea sunt pe piață de mai bine de 300 de ani, dețin un magazin din care poți cumpăra diferite feluri de ceai, precum și o cameră de degustare.
Fiind un oraș cu tradiție, turistic, autentic dar și modern, Kyoto e plin de restaurante și buticuri cu mâncare delicioasă. Un site pe care poți verifica părerile clienților despre restaurante e https://tabelog.com/en
Airbnb, hotel, hostel, ryokan
În vacanța noastră din Japonia am încercat diferite cazări și toate ne-au plăcut. Chiar dacă a fost vorba de cameră comună în hostel, casă tradițională sau hotel, am fost bine primiți, întâmpinați cu daruri iar condițiile au fost excepționale.
În Kyoto ne-am cazat prin airbnb în apropiere de gară, o zonă destul de centrală dar care nu abundă în atracții. Dacă vrei să fii în miezul lucrurilor, sudul Higashiyama și Miyagawacho sunt cele mai bune locații. În timpul festivalurilor, primăvara sau toamna, Kyoto e cel mai aglomerat și indicat ar fi să rezervi camera din timp de pe booking, airbnb, kayak, etc.
Accesul
Majoritatea lumii ajunge în Kyoto cu trenul sau cu autobuzul. Autobusul oprește la Kyoto Bus Terminal iar trenul în Kyoto Station – la două minute de mers una de cealaltă. Aici sunt și cele mai mari birouri de informații de unde să iei ghiduri turistice precum și hărți pentru autobuze și metrou.
Cu avionul
Cu toate că Kyoto nu are aeroport, călătorii pot ajunge în oraș aterizând în apropiere la Itami, Kobe sau Kansai Airport.
Dintre cele trei Kansai e internațional, celelalte două fiind domestice.
Trenul Haruka Express, operat de JR West face ruta Kansai – Kyoto Station în 73 de minute. Poți folosi JR Passul, dacă ai unul, sau să-ți cumperi bilet cu preț redus arătând pașaportul la ghișeu.
Transportul în comun
- Kyoto e acoperit de o rețea largă de autobuze care circulă între 7 dimineața și 9 seara și două linii de metrou care circulă în intervalul orar: 5:30 – 23:30.
- Autobuze ”K Loop” au o rută turistică, poți urca și coborî când dacă ai cumpărat dinainte abonament de o zi sau două zile www.kyoto-lab.jp
O călătorie costă aproximativ 2,5 usd (2017). Urcarea se face pe ușa din spate și coborârea pe ușa din față. Plătești la coborâre cu monede ce ”le verși” în aparatul instalat lângă șofer. Dacă nu ai monede îndeajuns, alături de aparatul de bilete este o mașinărie care-ți schimbă bancnotele de 1000 de Yeni și monedele de 500 și 100 yeni. (Japonia este o țară în care cash-ul e la putere)
Eticheta
Turismul în masă vine cu un gust amar pentru japonezi. Multe lucruri care vesticilor li se par firești, sunt ofense la adresa localnicilor iar japonezii au dificultăți în a ”domesticii” călătorii.
Nu e vorba despre graffiti sau vandalizarea unui monument, lucruri de condamnat oriunde s-ar petrece, ci de comportamentul turiștilor la băile termale, onsen, unde japonezii urmează o conduită, vorbitul la telefon în tren, mâncarea pe stradă sau picnicul în grădini, atingerea maiko (gheișe) pentru poză și fotografierea insistentă a locașurilor de cult.
Dacă în alte părți ale lumii aglomerația cauzată de turiști în trafic și mijloacele de transport e o problemă, japonezii nu se plâng de numărul ridicat de vizitatori ci de comportamentul lipsit de considerație.
Majoritatea grădinilor și templelor au semne distinctive, cerințe și informații în engleză pe care turiștii le ignoră în graba lor. E foarte ușor să jignești prin neștiință și ignoranță dar la fel de ușor e să fii atent. Nimeni nu are pretenția să cunoști toate obiceiurile sau cultura țării pe care o vizitezi dar toată lumea se așteaptă să respecți oamenii și locul în care călătorești.
0 comentarii