Tokyo, un oraș pierdut în timp pe de-o parte, futurist pe de alta, locul care unește autenticul și serenitatea cu divertismentul și noutatea.

E locul unde observi cel mai bine avântul, iscusința tehnologică, ciudățenia modei, cultura pop a tinerilor dornici să exploreze, îmbinate cu liniștea, devotamentul și disciplina bine cunoscută a niponilor.

Asakusa

Tokyo este adesea menționat ca oraș, dar este cunoscut oficial și guvernat ca „prefectură metropolitană”. Metropola Tokyo s-a format în 1943 prin unirea Prefecturii Tokyo (Tōkyō-fu) cu Orașul Tokyo (Tōkyō-shi).

Guvernul metropolitan din Tokyo administrează cele 23 de sectoare speciale. Pentru a face lucrurile și mai confuze, japonezii se referă la fiecare district ca un oraș. Așa că multă baftă să-ți găsești drumul prin municipalitate … Adică prin cartier … sau prin regiune, ori sector?!


De/până la aeroport

În primul rând, atunci când cumperi biletul de avion, trebuie să fii atent la locul și ora la care aterizezi, Tokyo având două aeroporturi. Narita, pe care aterizează majoritatea zborurilor internaționale și Haneda care e predominant domestic.

  • Haneda airport

Transportul public din aeroportul Haneda până în oraș circulă între orele 5 dimineața și 12 noaptea. Dacă ajungi după miezul nopții ia în considerare tarifele de taxi sau cazarea în apropierea sau în interiorul aeroportului în ciudatele hoteluri capsulă.

Capsule Hotel
  • Narita airport

Narita are transport non stop prin Keisei Skyliner (varianta expres) și Keisei Main Lane (varianta mai ieftină, care face cu aprox. o jumătate de oră mai mult pe drum). Amândouă liniile merg doar până în Nippori și Ueno.

Shinkansen train

Ambele aeroporturi, Haneda și Narita, au ghișee de informare turistică deschise 24 de ore, de unde poți lua hărți și cere informații despre orice te interesează.

Transportul intern

Ca să-ți fie mai ușor cu deplasatul în oraș, fie cu trenul local, metroul sau autobusul, achiziționezi cardul Suica. Îl poți cumpăra de la oricare dintre mașinile de vândut bilete instalate în stații (și în aeroport). Suma minimă pe care trebuie să o încarci e de 2000 de yeni, sumă care include și 500 de yeni depozitul. Aprox. 20$. Depozitul, precum și întreaga sumă rămasă pe card ți se restituie când returnezi Suica. La plecare poți returna cardul la ghișeele din stațiile principale (nu la mașini).

Să ții cont că transportul public nu operează 24 h. Pornește la 5 dimineața, iar ultima cursă e în jurul orei 23:30.

https://navitimejapan.com – poți descărca rute pe care le poți folosi offline. Sau poți folosi aplicația maps.me de pe care să descarci harta Japoniei, a capitalei sau a altor orașe. De asemenea poate fi folosită offline.

Alte informații despre transport, aici.

Harta metroului – Tokyo

Dacă ai nevoie de internet permanent ori te descurci mai ușor folosind google maps și alte aplicații online poți închiria un ”internet pocket device” – completezi un formular online și rezervi routerul pentru ce dată și pentru câte zile ai nevoie. Îl poți ridica din aeroport după ce aterizezi sau poți alege să-ți fie trimis în locul unde te-ai cazat. Prețurile sunt între 5$-10$ pe zi. Sunt mai mulți furnizori și fiecare au regulile lor. Dacă ești interesat caută mai multe detalii pe internet și alege cea mai bună variantă pentru tine. Un site util, aici.


De vizitat

Tokyo este cea mai populată zonă metropolitană din lume și este situat pe locul întâi în topul celor mai sigure orașe. Se află de asemenea în fruntea topului în ceea ce privește curățenia, ospitalitatea, transportul public, shoppingul și viața de noapte.

Dacă transportul e costisitor în Japonia, muzeele, templele, castelele și grădinile au taxe acceptabile. Pe lângă asta, sunt foarte multe lucruri de făcut/văzut gratuite. Am enumerat doar câteva dintre ele grupate pe zone/cartiere din Tokyo. La toate destinațiile poți ajunge foarte ușor cu mijlocul de transport în comun în general tren/metrou.

Pe lângă opțiunea Suica ai posibilitatea să-ți faci un Tokyo Metro 24 hour unlimited pass – e bun pentru 9 linii de metrou și costă în jur de 600 de yeni (6$).


Asakusa

  • Senso-ji – Cel mai vizitat templu budist din Tokyo. Aici e poarta roșie Kaminari-mon, strada Nakamise-dori, Five-Storey Pagoda, etc. Un complex de temple, porți, shrine și alte atracții, fiind mai mereu foarte aglomerat.

Shibuya

  • Cea mai aglomerată intersecție din lume – Shibuya Crossing – unde se estimează că aproximativ 2500 de pietoni traversează deodată în toate direcțiile.
  • Statuia lui Hachiko – Faimosul câine de rasă Akita care-și aștepta stăpânul în fiecare zi în stația Shibuya. Profesorul a murit în anul 1925 dar Hachiko a continuat să vină în stație zilnic până când a încetat din viață, zece ani mai târziu.
  • Myth of Tomorrow – mural lung de 30 de metri, reprezentând explozia bombei atomice deasupra Hiroshimei instalat în stația de tren Shibuya, la etajul 2.
  • Shibuya Center-gai – loc pietonal luminat noaptea ca ziua de reclamele mari de neon și ecrane gigantice. Plin cu magazine de haine, suveniruri, supermarketuri și fast-food.

Shibuya Center gai

Harajuku

  • Takeshita-dori – stradă populară printre adolescenții japonezi. Un fel de fashion bazar.
  • Yoyogi-koen – parc spațios, plăcut pentru plimbări lungi. Atmosferă călduroasă, loc de picnic.
  • Meiji-jingu – Shinto Shrine – cea mai cunoscută din Tokyo, dedicată împăratului Meji și soției sale împărăteasa Shoken. A fost distrusă într-un raid aerian din al doilea război mondial și reconstruită în 1958.
  • Omote-sando – cândva bulevard regal, acum stradă mărginită de arhitectură contemporană cu magazine de haine scumpe instalate la parterul clădirilor.
Takeshita dori
Nuntă tradițională

Shinjuku

  • Tokyo Metropolitan Government Building – De la ultimul etaj al clădirii, 202 metri înălțime, poți vedea orașul și împrejurimile. Sunt poze imprimate sub ferestre care-ți spun ce vezi, ce clădiri, ce parcuri și ce regiuni. Având în vedere că e gratuit și că sunt două turnuri, cel mai bine e să urci de două ori, dimineața și după lăsatul serii.
  • Kabukicho – Red Light District
  • Love statue
Vedere din Tokyo Metropolitan Building
Shinjuku’s street
Love statue by Robert Indiana

Marunouchi și Nihombashi

  • Palatul Imperial  – intrarea gratuită, cu tururi oferite între orele 10:00 și 13:30 – pentru care trebuie să faci rezervare online http://sankan.kunaicho.go.jp/english/guide/koukyo.html
  • Podul Nihombashi – construit în anul 1911, păzit de lei și dragoni de bronz.
  • Pasona – fermă urbană. Exteriorul acestei clădiri de nouă etaje e îmbrăcat în verde viu, iar în interiorul ei, în sălile de conferință ori birouri, precum și în lobby sunt culturi de roșii, flori, ierburi aromatice, chiar și-un lan de orez. În cantină, la ora prânzului, se țin mini concerte de muzică clasică deschise publicului.
  • Intermediatheque – muzeu cu intrarea liberă care deține: de la schelet de dinozaur la colecții de filme vechi. 
Tokyo Imperial Palace

Ginza și Tsukiji

  • Tsukiji Market – faimoasă pentru pește și fructe de mare. Aproximativ 2000 de tone de pește se comercializează aici zilnic. Consultă calendarul online al pieței și dacă ai șansa participă la licitația de ton, care începe în general în jurul orei 5 dimineața. Sunt disponibile 120 de locuri iar vizitatori se prezintă la Fish Information Center încă de la orele 3 – 4 dimineața ca să prindă un loc.
  • Tsukiji Outer Market – standuri cu mâncare stradală, cafenele, suveniruri, artizanat. Majoritatea închid la ora 2 după-masa.
  • Tsukiji Hongwan-ji – templu budist construit în stil indian.

Koto-ku

  • Fukagawa Fudo-do – templu budist, unde poți participa la Goma – ritualul focului. Zilnic, începând cu ora 9 dimineața până la 7 seara, la orele impare.
  • Kiyosumi Teien garden
Fukagawa Fudo
Goma – ritualul focului
Japanese garden

Akasaka

  • Nogi-jinja – Shinto Shrine – ridicată în memoria generalului Nogi Maresuke, cunoscut pentru devotamentul său. La câteva ore după înmormântarea împăratului Meiji, Nogi împreună cu soția sa s-au sinucis, sinuciderea fiind considerată în acord cu practica samurailor care-și urmau maestrul în moarte. Mai sus pe deal se află casa generalului Nogi a cărei interior se poate vedea privind pe fereastră. (e deschisă publicului doar în 12 și 13 septembrie)
  • Stone Garden a ambasadei Canadiene – grădină de pietre sculptate aduse din zona Hiroshimei.

Akihabara

  • Origami Kaikan – unde poți participa la cursuri gratuite în care înveți arta împăturirii hârtiei.
Origami

Ueno

  • Ueno-koen – parcul cu cele mai multe muzee din Tokyo, inclusiv Muzeul Național. Ploua torențial și n-am apucat să explorăm zona pe îndelete. Dar unele lucruri de văzut în zonă, pe lângă Tokyo National Museum, sunt:
  • Shitamachi Museum Annex – un foarte vechi magazin de băuturi alcoolice.
  • SCAI – o fostă baie publică transformată în expoziție de artă contemporană,
  • Edokoro – studioul pictorului Allan West.
  • Enju-ji – templul închinat zeului picioarelor puternice; popular printre alergători.
  • Yanaka-reien – cimitir prestigios și loc unde se adună multe pisici ale străzii.
  • Yuyake Dandanscări cunoscute care duc la zona populară de shopping a anilor 50.

Toate acestea se află pe o rază de 3 kilometri și pot fi făcute la pas într-un tur de 2 – 3 ore.

  • Ameyoko – Denumirea „Ameyoko” este prescurtarea de la „Ameya Yokocho” (aleea magazinelor cu bomboane). În mod alternativ, „Ame” reprezintă și „America”, deoarece multe produse americane obișnuiau să fie disponibile aici, când strada era locul unei piețe negre în anii de după cel de-al Doilea Război Mondial. Astăzi, diverse produse precum haine, genți, produse cosmetice, pește proaspăt și uscat, mirodenii sunt vândute de-a lungul Ameyoko.
Ameyoko

Ryogoku

E centrul lumii sumo, unde se găsește stadionul, atracții legate de sumo, locații de antrenament, restaurante unde se servește Chanko nabe – un fel de mâncare popular printre luptătorii sumo care conține carne, pește, legume și tofu.

  • Antrenament sumo –  la Arashio Stable între 7:30 și 10:00 dimineața. Te poți uita doar de la geam. Nu e ceva extrem de spectaculos dar e unic. Merită o privire. Iar împrejurimea e frumoasă, potrivită pentru plimbare.

Odaiba

  • Odaiba Kaihin-koen – parcul oferă una dintre cele mai spectaculoase priveliști asupra orașului. Mai ales la ceas de seară când Tokyo e luminat și prin port trec yakatabune, bărci lungi de lemn decorate cu lămpi. Tot aici este și o replică de 11 metri a Statuii Libertății din New York. – ca să ajungi până la Odaiba, care e o insulă, trebuie să iei Yurikamome rail, care e un tren automat, fără șofer, și costă între 190 și 360 de yeni călătoria. Oricum, călătoria în sine e ceva deosebit din moment ce calea ferată a trenului e pe piloni și traversezi parte din Tokyo printre zgârie nori.

Cazare

Japonia e o țară scumpă. Pe lângă transportul destul de costisitor dar foarte extins, rapid și punctual, cazarea și mâncarea urmează în clasament ca și mari cheltuieli, dar cu puțin research te poți caza la prețuri acceptabile.

Ne-am cazat în Tokyo prin Airbnb în Ueno alegând o cameră tradițională cu podea tatami, pat din saltele futon, și pereți shoji. Comunicarea cu gazdele a fost perfectă, sunt ospitalieri, atenți, ne-au așteptat cu mici daruri și au împărtășit cu noi ”secrete” locale.

Am stat și-n Shinjuku, care a fost fără doar și poate mai colorat, animat la ceas de seară și interesant.

Shinjuku

Mâncarea

Cu mâncarea ne-am dus de la un capăt la altul, de la restaurante costisitoare la mâncare din piață, fast-food și supermarketuri.

Mâncare bună stradală am găsit în Ueno, Yanaka Ginza, Asakusa și Tsukiji Outer Market, unde omleta de la standuri e pufoasă, împăturată și dulce sărată; delicioasă.

Foarte dese sunt sushi – barurile, restaurante cu specific pescăresc, ramen/noodles și localurile cu grill (yakiniku) unde primești carnea crudă, de obicei tăiată în bucăți mărunte cât o îmbucătură, pe care ți-o pregătești singur la grill. Alegi și sosul în care s-o marinezi, condimentele. Pentru grill poți comanda și legume, caracatiță, creveți sau organe de porc și vită.

În Japonia nimeni nu mănâncă mergând. Nici măcar un sandwich, un fruct sau o înghețată. Stau așezați, sau de cele mai multe ori în picioare lângă tonetă până termină de mâncat. În magazine se găsesc cutii pregătite cu delicatese pe care le poți lua la picnic în parc.

În grădini, mâncarea/mâncatul e Strict Interzis!

În 2011 Japonia a depășit Franța și s-a clasat în fruntea clasamentului ca țara cu cele mai multe restaurante de 3 stele Michelin. În 2018 Tokyo și-a menținut locul întâi ca și orașul cel mai bogat din lume în astfel de restaurante.


Alte recomandări

  • Ștampilele ”de colecție”. Muzee, grădini, temple, anume stații de tren și diverse locații au ștampile personalizate pe care le poți colecționa într-un jurnal, pe cărți, bilete, bancnote, agende sau oriunde vrei. Sunt haioase și toată alergătura după ele e ca un joc.
  • Cutreierat prin Akihabara la imensele shopuri de electronice, Manga și Anime.
  • Tonomatele cu sucuri, cafea sau ceai, unde din același aparat poți alege opțiunea de băutură caldă sau rece. N-ai cum să le ratezi pentru că în Tokyo ”Vending Machines” sunt foarte dese, estimările spunând că e un tonomat la fiecare 12 metri, câte unul la 23 de persoane. Majoritatea sunt pline cu băuturi dar din unele poți cumpăra burgeri, ouă, bomboane, înghețată, chiar și haine.
  • ”Purikura” photo booths. – Sunt săli pline de cabine fotografice. Poți închiria de acolo tot felul de peruci, măști și costume. Toate aparatele sunt setate să-ți facă ochii mari, alungiți, să elimine orice pată de pe fața ta și să te rujeze deci ieși în poză o variantă de păpușă sau desen anime. Le poți decora cu tot felul de imagini, dată, moto-uri și scrie pe ele ce vrei înainte de a le printa. Sunt numeroase cabine în zonele populare ale Tokyo-ului – ”Purikura no Mecca” din zona Shibuya e una dintre cele mai mari săli.
  • Daiso, un fel de dollar store, magazin cu prețuri mici în care găsești tot felul de chestii interesante. Don Quijote – supermarket.
  • De aflat haine ciudate și ieftine la magazine second-hand.
  • Dulciuri locale, gen kit-kat cu Macha (ceai verde), bomboane gheișă, Daifuku – gogoașă din orez gelatinos umplută cu tot felul de arome, cea mai populară cu ”anko” pastă de fasole roșie dulce, jeleuri foarte aromate și parfumate, mochi cu castane.
  • Închiriat de costume tradiționale pentru o zi întreagă (destul de costisitor) și plimbat prin oraș astfel îmbrăcat
  • Onsen – băi de apă termală. Un adevărat ritual pentru japonezi aceste îmbăieri, citește detalii despre clasificarea lor și cum trebuie să te comporți. În unele nu poți intra dacă ești tatuat, prin asocierea tatuajelor la japonezi cu mafia Yakuza. 
  • Karaoke Box – o sală mică doar pentru tine și prietenii tăi, cu ecran și microfon, unde poți cânta toată noaptea fără să ai spectatori.

Alte informații

Tokyo, însemnând capitala de est, s-a numit Edo până în 1868, înainte de restaurația Meiji care a dus la încheierea șogunatului și reinstaurarea conducerii imperiale în Japonia.

Zona metropolitană Tokyo depășește 35 de milioane de locuitori, având peste 13 milioane de rezidenți în oraș.

Shibuya

Monarhia japoneză este cea mai veche monarhie ereditară din lume care mai există, fiind recunoscuți 125 de împărați legitimi de la data înscăunării Împăratului Jimmu (considerat a fi fondatorul dinastiei Yamato) pe data de 11 februarie 600 Î.H.

Anul în Japonia, care a adoptat calendarul gregorian în 1873, e numit în forma tradițională Reiwa 2. Anul e notat în funcție de domnia împăratului. Fiecare împărat deține un nume al domniei sale (Reiwa pentru actualul împărat, Naruhito) iar anul se numerotează din prima zi a înscăunării. Era de dinainte s-a încheiat în anul Heisei 31 odată cu abdicarea împăratului Akihito.

În timpul celui de-al doilea război mondial bombardamentele SUA au distrus mai mult de jumătate din oraș, ucigând între 75.000 și 200.000 de civili. După război, Tokyo a fost reconstruit și prezentat lumii, fiind gazda jocurilor olimpice din 1964. Anii 70 au continuat cu dezvoltări masive, s-a construit un nou aeroport internațional iar populația zonei metropolitană a atins 11 milioane de locuitori. În anii 80 au scăzut prețurile imobiliarelor, a urmat o recesiune majoră în anii 90 în care Japonia a stagnat, economia a fost afectată și deceniul numit ”pierdut” s-a transformat în 20 de ani de stagnare economică. La mai bine de 25 de ani de la prăbușirea pieței, Japonia simte efectele ”Deceniului pierdut”. 2018 a înregistrat o creștere economică, oprită, din păcate, de pandemia coronavirusului.

Asakusa

Spread the love

0 comentarii

Lasă un răspuns